agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-30 | |
a venit primăvara, totul înflorește acum, universul fecundă
s-au decristalizat cele mai oblice și întunecate emoții s-au deszăpezit dorințele, s-au decrucificat obsesiile și vîntul a început să cînte prin noile frunze acum înfloresc și oasele morților, lumina stelelor ne arată cîmpul nopții înflorit și el, obrajii roșesc în această deplină emoție și văd o mulțime de femei frumoase care se tem că primăvara le va găsi însingurate, văd atîtea femei umblînd cu bărbați care nu le merită frumusețea și dedicarea, văd că teama de singurătate învinge, rănile se vindecă dar pe cicatrici nu mai crește nimic doar teama de singurătate, toți nemernicii lumii devin vindecători cînd de frică să doarmă departe de griji, grija e să ai alte griji care să te facă să uiți că poezia trece prin noi ca un al doilea sînge atunci cînd e nevoie de o a doua inimă care să ne facă să respirăm să trăim visăm, dar nu visăm pînă la capăt, ne e teamă că se va sfîrși rău, că finalul e trist, că pisicile nu pot zgîria și spulbera singurătatea că uneori încurcăm anatomia și un umăr mincinos e de preferat unei inimi calde care te face să te cunoști pînă în toate frigurile minciunile pot fi iertate, poezia din cuvinte și trăiri, nu am fost o proastă, am trăit cele mai stupide momente, spune ea într-un film de lars von trier, dar cel mai bun lucru e că le-am trăit cu tine așa se mint ele, așa se consolează cînd nu au curajul să uite nu au îndrăzneala de a cuteza către un alt orizont acolo unde nu mai există anotimpuri, acolo unde primăvara eternă a cuvintelor elimină orice frică și interiorul înflorește oricînd sunt un bărbat frumos în care înflorește universul ca prima oară sunt un bărbat care știe că dragostea e în sine, nu în celălalt sunt visătorul care culege fructele coapte în visele tale și îți servește cel mai bun vin, vinul care îți învață și sufletul să coacă fructe, să înveți să visezi pînă la capătul viselor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate