Parfumul de-ntrebări nu geme-n floare
Cu frumuseţea ei ea doar există
O poţi atinge-n năvălire cristă
Mireasma-i doar nălucă-n nări ce doare.

Văzând-o-mi vărs privirea în batistă
Prezenţa ei că este lucitoare
Şi uit aiurea-n lume că se moare
La mal de fără pace-n armă tristă.

Prin ochi îmi intră-n inimă şi-n sânge
În visul roş, acela de fiind
Sub ţărmul cugetărilor nătânge.

Pe gând am rece de mistere jind
Zambila însă dulce îl înfrânge
Cu haine de lumină mă cuprind.