ai coborât din autobuz
şi vrei să faci un pas
oraşul nu vede nimic
spectre îndepărtate milimetric
alex a luat o carte de care n-avea nevoie
aşa face el atunci când e presat de examene
împrumută ceva fără vreo legătură
cu examenele şi proiectele lui
ca atunci cu hantologia (nu, nu-i vorba de nicio antologie)
uneori citeşte tot
alteori frunzăreşte
e pur şi simplu incredibil
îţi aminteşti detaliile altor poeţi
47 este vârsta utopiilor armonioase
(aici iniţial a scris utopiilor ,,alcoolizate'')
ştii bine că aşa ai scris
cursurile din clădirea imensă
alex compară lectura
cu construcţia unui edificiu imens
casa poporului mers spre spargerea vidului ontologic
civilizațiile textelor
să spunem spargerea solitudinii ontologice
dar derrida habar n-are de optzecişti
oricum nu l–ar interesa aşa ceva
lui derrida ştrumfii îi sunt arhicunoscuţi
dar optzeciştii nu-i spun nimic
nu ştrumfii ăia afară din fabrică
și copiii preferă desenele cu ștrumfi
un belgian susține că ștrumfii sunt fasciști sau comuniști
ştrumfii sunt arhicunoscuţi
optzeciştii nu se bucură de aşa ceva
gata
mergi fixezi ochelarii respiri
înăuntru aerul bun
afară aerul rău
inspiri respiri
cât de frumos e un ceas oprit
şi un oraş pe drum
fantastic
privirea se lipseşte de cuvinte
furnicile ultimului muşuroi simbolic
scrisul de fond
te poţi întreba când s-a terminat
dar ce poţi şti despre început
nu ai putea să descoperi nici un punct comun
oricât de mult ai încerca
lasă toate astea
vezi bine, afară ninge sângeriu
sau roșu pătat de praf galben
şi plimbările nu mai ard întoarcerile
nu mai vezi lucrurile ce-ţi aparţin
nu te mai ridici din pat
nu mai înghiţi pași proximi
nu te mai enervezi după ce avansezi
ai visat că murit şi videai o fâșie de lumină ca dimineața
la fereastră
stelele marine visează şi totul cântă azi
urcă în maşină vei revedea simbolurile în noapte
privește corola cu atâtea minuni
îți scapă mizera fictiva corolă
ocru pe vegetal
totul era modelat fin
unii zic că era din ipsos totul
alţii spun de un aluat presat
şi sfâşiat într-un număr infinit
dar nu orice fel de infinit
doar cel mai infinit infinit
cifra unu
cristina a închis portiera