din cer se revarsă ploaia de gheață,
vântul este furios, bate ca nebunul,
pălmuiește arbori și flori peste față,
în grădina răvășită suspină păunul.

nu credeam că raiul este vulnerabil,
că trebuie să treacă prin suferință,
mereu se luptă cu dezastre admirabil,
este scris în stele să aibă biruință.

în oastea raiului sunt voluntară,
arma îmi e cuvântul și lumina armură,
speranța mea de bine nu este solitară,
optimismul meu este de mare anvergură.

se nasc refrene din lacrimi de chitară,
pacea se restabilește în natură.