Beckett II

mă aflu în acest craniu
auzul este cel mai fin
am nevoie de un hamster
pentru orice nu este trupul meu
pentru oricine nu este persoana mea
să-i mângâi blana albă
de fiecare dată când observ renunţări corporale
nu am mai vegetat de ceva vreme
de foarte multă vreme
schimbarea poziției îți lustruiește oasele
cenuşa albăstrește irișii
acolo sus sunt elementele
unde am mai citit asta
recenzii se înfruptă din hipotalamus
rondelul recenziilor ce mor
pagini recenzate de cristina
cât de umbros sângerează toate acele pagini într-una singură
paraschivescu, apoi mishima și singurul prozator nipon care contează, adică ôe
hai să zicem și saramago
adică un singur trup cred cel mai precar dintre trupuri
trupuri cu derma udată cu apă de la robinet
trupuri udate de suflet ca pietrele de apă
un singur trup și mai precar dintre trupuri
în afara destinaţiilor trupeşti
învierea finală fictivă răscolind gropile
întorcându-le cu josul în sus
probabil doar o rază orbitoare ar fi capabilă de aşa ceva
asemănătoare cu unda tractoare din serialele SF
altfel cum s-ar putea regenera toate cadavrele
cum ar mai putea ieşi din gropile lor
unele gropi sunt cimentuite
unda tractoare trebuie să le desigileze
incinerările trebuie regenerate la perfecţie
în fiecare moment din zi putem fi siguri
că viețile a cel puţin trei generaţii
plutesc pe undeva se umflă şi se osifică
sunt un fan al literaturii SF
dacă mi-aş deschide un braţ sau pieptul
copilăria ar exploda în şiroaie de sânge
ca şi cum ţi-ai lipi pieptul de şinele de tren
pentru ca inima să fie inundată de sunete şi imagini
este linişte pretutindeni
pot fi sigur că nu mai există picior de om
în toată această orice ar putea fi ea
nu se poate renunța la toate cuvintele
acolo sus sunt elementele
nu mă interesează deloc
mă întind pe pat
lumina şi întunericul de afară nu înseamnă nimic
ceva nu mai atinge oasele
aerul caută ochii
cred că lustra din tavan
se va prăbuși