agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-04 | |
m-am născut în ziua în care albul
din cireși plesnea de culoare cerul lăcrima pe la margini mama se pregătea să învelească sarmale în foi de varză acră (ultima fiertură dinainte de paște) câteva gânduri mocneau printre cuvinte… calul vecinului era dus la plug între hatul lui Mitru din deal oricum nu avea cine să-l înhame la căruţă tata plecase la muncă îl năcăjea plecarea la patru fix dimineaţa pe jos cinci kilometri uita de mama și de burta ei ţuguiată ca o pâine scoasă din cuptorul de după casă făcut de străbunicul înainte de război… așa m-a născut mama neajutorată fără doctor într-un ștergar alb din cânepa primită de la bunica m-am simţit bine până am rămas singur… mama s-a dus să adune câteva ierburi să le așeze în mănunchi sub grindă să poarte de belșug și de noroc… nu mai are cum să ajungă la cină de va veni târziu pe întuneric îmi va pune mâna în poală și-mi va îngriji somnul până dimineaţă când liniștea spartă de întâiul cântat al cocoșului îi va reconstitui chipul o lumină va ţâșni din răsăritul târziu separându-i trupul de umbră și va pleca cu Dumnezeu tata s-a dus și el… într-o dimineaţă pe la patru cu merindea sub braţ și o fotografie învelită într-un ziar și nu s-a mai întors… o fi vrând să se întâlnească cu mama la capătul de drum unde se opresc sufletele… aș fi vrut să știe și mama că am mai crescut și că-i seamăn mult că o duc bine și că mi-am cumpărat un cal ar fi bine să vadă cum îl mângâi și mă joc lângă lăstarul ieșit din scorbura nucului sub care bunicul trăgea cu sete dintr-o pipă cumpărată de la târgul din Dobrești și cum o aștept seara la capătul uliţei și privesc spre sat până când văd cerul aplecându-se să sărute pământul de noapte bună… sunt singur acum ștergarul alb în care mi-am uitat copilăria – singurul suvenir de la mama îl port la piept uneori mă prefac că o văd ţinându-mi capul pe genunchi… cu firul tors din lacrimi coase cerul de marginile pământului ca să nu-mi fie frig… ca un fluture agăţat de noapte o să colorez cu privirea cele două imagini între care mă caut… tată – mamă noapte bună!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate