Aceeaşi umbră-i noaptea să repete
În vanul vis cu-atinsul de urzică
E-un surd pian nocturn mister să zică
Tăcerea când apasă pe clapete.

Că soarta-n stea la fel e la o-adică
Şi în grădini mor flori ce-s desuete
Zambila uită nările să-mbete
Şi chiar laleaua-n văz zidirea-şi strică.

Identica enigmă nu-n petale
Îşi bea nectarul, în corole-i chin
Amurguri care dănţuie letale.

Dar trandafiri cu sete-n ochi tot vin
Deşi iertat de răni uimirii tale
Privirea ţi se-mpiedică în spin.