mi se întâmplă amputarea zborului
când îţi laşi zăcămintele de aer
peste aripile mele
în ploaia ta
minereurile tale de apă îmi astupă cerul
îl destup doar pentru steaua sorţii
cât încă mai aud lumină în mine
în sacralizarea icoanelor de ţigară
pe alb noroiul

spre a scrie
ochii îmi poartă-n grădini audiţii de lumină
dar sub soare
petala face imlozie în moarte

mă reîntorc în noapte
să aplaud mistere