agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-20 | |
Dacă am să îți șterg cuvintele
Mă întreb cum ai să-mi povestești Despre ceea ce te-a durut înainte De a-ți fi dorit să mi te dăruiești? Și dacă nu mai ai din ce rostui Amintirile care te dor pe interior, Fiindcă de jur împrejur e un gol De sens și de așteptare imens, Atunci, mă întreb iar: în ce limbă Ar trebui să vorbesc ca să înțelegi Că pot exprima și fără a-ți spune Ceea ce te doare și că tu visezi Că ți se întind devenind viitor Luminile ce te viermuiesc. Lipsit de vedere, de miros, De atingere și de gândul primar, Articulat numai golului gol imaginar, Fără a fi rostuit vreodată pretutindeni, Ca primăvara în pomii tăi îmi cresc pinteni. Gânduri despre ce nu e nevoie să spun Pentru că deja era rostuit ca un sine. Ca înălțime a cărei umbră întinde Șerpuită îmbrățișare din minte. Limba! Ea e pom înflorit! Admirat primăvară de primăvară Pentru culorile și parfumul cu care Se îmbracă mereu ca pentru întâia oară. De i s-ar șterge efemerul Pe care ar urma să îl povestească, Am privi-o fără a o mai putea rostui. Ca pe imaginea sfinților zugrăviți Spre a da dăinuire pereților bisericilor. Aceia care par că poartă turle Pe armurile ce le sunt pictate Peste umerii și peste spate. Culoarea și nu cărămizile zidurilor Dăruiește nașterea bolții cerești care, Rostuind rostesc în limba adâncirilor Zugrăviri din spațiile lor elicoidale.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate