Ce bine că iar plouă!

Voi avea apă în fântâni și voi construi o lume nouă!
Lumea pentru care am săpat în adâncul pământului
Pentru a scoate din inima lui esența Cuvântului.

Ce bine că iar plouă!

Din cer cerul nu se mai oglindește în bolți de rouă
Ci își aruncă, pur și simplu, oceanul de stele și luna
Spre a săpa în mintea mea căutarea ce-o înghite fântâna.

Ce bine că iar plouă!

Sunetul stropului zdrobit de pietre cu care lovește
Timpanul urechii îl împodobește cu vetuste zgomote
Care mă cheamă cum dăngănii cereștilor clopote.

Ce bine că iar plouă!

Voi avea apă cu care să astâmpăr setea lumii
Și să sting incendii pe care le vor aprinde nebunii
Când mă vor mușca ca pe cel dintâi măr iar căpcăunii.