în fiecare zi am așteptat să învăț
ce aș putea fi:
când se adunau nori, deveneam apă,
când mă strângea noaptea, ajungeam rugă,
când ningea, rămâneam copil.
acum, lecțiile sunt cel puțin pe jumătate învățate.
doar inima nu se lasă uneori înduplecată,
timpul ei curge altfel,
numai și numai spre izvor.
acum, când vin să-i ucidă lumina,
ea ce altceva să devină?