eu te iubeam,
când îţi şopteam asta
râdeai de-ţi plesneau bucile
mie-mi plesnea inima, sângele ţâşnea
învelindu-te
în chemarea străbunilor,
totul era apos
în sensul că timpul curgea
nu mă lăsai să încremenesc clipa
dându-ţi sărutul
ziceai că am buzele murdare de vânt,
crăpate şi că te zgârii pe gură,
uneori îmi sărutai palma
în căutarea arginţilor
evident, nu găseai nimic, sunt lefter
ca o apă chioară
doar ochii năşteau minereuri de sare
comori în bucătăria tristeţii
plângeam de-mi săreau mucii pe pereţi
tu iar râdeai, lacomă de nepăsare
ÅŸi peste teatrul acesta
cădea o cortină de stele