o să vină clipa cînd din cărți vor zbura frunze puse mai demult
la presat și inima o să-ți sară peste mai multe bucăți de melodie
ca un disc pe care alunecă acul
tu nu mai ești îndrăgostită
ești posedată
întunericul se aprinde în jurul tău
cu explozii nucleare pitice

inima ta va face ca atunci cînd
cu aparatul de fotografiat încerci să surprinzi
umbra ta și a lui pe pereții camerei în timp ce v-o trageți
și sunetele tale atît de neomenești și omenești totodată
vor izbi de ferestre ca niște păsări infometate cumplit & te vei umezi
ca petalele florilor sălbatice ale plînsului

o să vină clipa cînd peste locurile în care vom face dragoste
va crește iedera
o grădină frumoasă, de culoare închisă
cu băncile goale

noi bătrîni, uscați, deshidratați
bem pahare cu materie neagră
& ne dăm înapoi zilele
unul altuia.