de ziua ta copile
tu să cauți un loc mai înalt
mai curat
pe o gură de rai
e omul în duh glăsuind

cum e sufletul
încontinuu albit luminat
nu uita arborează-l pe cel
mai înalt dintre munți să-i duci
mai departe culorile vii

fie vremea mai bună
mai rea nu uita
de cetatea zidită cu piatra
lucindă a neamului tău primit
moștenire să mai pui

câte-un stâlp, cărămizi
sau o mână din lutul adamic
temelia-i săpată adânc
armătura e bună să aprinzi în firide
felinare-n când vreun sol

din avutul din aurul minții
tu întinde-i o mână sau
un nume unde aurul verde …
tu le dai câte-un bob
se preface …în rod bogat!