de mici suntem obișnuiți cu pierderile
și e ok
dinții de lapte de sub pernă
rățusca sugrumată de prea multă dragoste
,,lăsa, mamă, ca îți luam alta,,
urmează prima dragoste ce sfârșește într-o poza
viața e ca mersul pe bicicletă
întai cu roți ajutătoare
cei dragi rămân în fundal
oamenii multiplică oameni
pe care îi obișnuiesc cu pierderile
mărturie stau pietrele gravate cu
,,nu te vom uita niciodată,,