În adâncul minții se dezvăluie un mister,
O călătorie fără memorie, fără trecut de păstrat.
Rătăcind prin viață, o identitate pierdută,
Un suflet în umbră, de furtunile interioare aruncate.

Un nume, un chip, cândva cunoscut, acum ciudat,
Prin timp și spațiu, forțat să se amplă.
O stare de fugă prinde, o scăpare a minții,
Din strânsoarea traumei, o remodelare mentală.

Inima s-ar putea întrista pentru eul care a dispărut,
În urma tăcută a zorilor fugii.
Dar vindecarea vine, iar amintirile revin,
În timpul minții, pe măsură ce paginile vieții se întorc.

Așa că lasă mintea să rătăcească, lasă-o să-și găsească drumul,
Prin trecerea fugăi, spre o zi mai luminoasă.
Căci în adâncul pierderii se nasc noi sine,
Și din noaptea cea mai întunecată, vine dimineața plină de speranță.