Pătat de alb în plete scriu himeră
Şi lumânare-mi este-n noapte luna
S-o-aÅŸez la cap de verb spre totdeauna
Plecând din plisc peniţei zbor ce-oferă.

Pe căi imaculate merge struna
Sub timp oprit din goana efemeră
O singură secundă e în sferă
Şi veşnicii se nasc în clipă-ntruna.

Stiloul bea culori de oseminte
Vărsând pe ele sânge de străbun,
Eminovici e-n steaua lui cuminte,

Stănescu-şi zice pasărea, nebun
Formolizându-şi gura-n necuvinte,
La umbra lor luminile m-apun.