ce bine ar fi fost dacă iubirea s-ar fi învățat
la școală ca alfabetul sigur n-aș mai fi făcut greșeli
cum s-a întîmplat acum cîteva zile
dar ce știm noi oamenii despre iubire în afară
de frica de abandon în afară de teama că nu
reușim să trezim în celălalt o iubire cel puțin
la fel de mare și copleșiți fugim în noi înșine
ne îmbătăm cu amintirile ne îmbătăm să uităm
că suntem firavi ca florile de mac

ce bine ar fi fost dacă iubirea s-ar fi învățat
ca desenul tehnic acum ți-aș fi desenat dragostea
cu o singură linie care îți străbate liniile din palmă
și se termină în palma mea și aș fi știut în fiecare
clipă că atunci cînd iubești ești de fapt gol
și tot ce era în tine e în celălalt și aș mai fi știut
cum să te primesc în golul din mine cum să mă umplu
ca un călugăr zen care se pustiește definitiv
așteptîndu-l pe dumnezeu

ce bine ar fi fost dacă iubirea s-ar fi învățat
ca mersul pe bicicletă acum să pedalez fără mîini
cu mîinile pierdute în îmbrățișarea ta cu ochii pierduți
în îmbrățișarea ochilor tăi cu buzele abandonate
buzelor tale ce bine ar fi fost dacă iubirea
nu s-ar întîmpla înainte să ne dăm seama ce este
cum este și înainte să facem acele greșeli
care ne învață cu adevărat ce-i iubirea
cum și viața o învățăm trăind și murind
la fel cum te iubesc și te mor zilnic, dragoste