Plouând, ca-n vechi ceasornic se aude
În ochi n-am stele, norii le astupă
În noapte beau cu gândul trista cupă
Şi apa-n vals şi cugetu-mi sunt rude.

Un plumb topit al minţii văz ocupă
Senil nocturn, misterele-mi sunt ude
Mă ceartă-n plâns atotputernic jude
Şi râd de-atins luminile pe crupă.

De se întâmplă litera în foaie
Cerneala-i o licoare de tăceri
Pe-afară zloata când cărare taie.

Iubito-n nimb cuvântul să nu-mi ceri
Ci te răstoarnă-n perne în odaie
Vânând de-amor păcatul în plăceri.