aș vrea să mă ascund o vreme,
lumina să îmi cânte lângă pleoape
am obosit să lămuresc dileme,
să înfrunt orgolii obtuze, mioape.

vreau să vorbesc mai mult cu Dumnezeu,
El mi-a fost sprijin în vremuri grele,
m-a iertat când n-am iertat nici eu,
mă confesez la soare, lună, stele.

prin toamna vieții mă duce acum pasul,
vreau să mă ascund în poezie,
cuvântul să-mi rotească ceasul,
mai vreau măcar un strop de frenezie.

mă pierd în vers dar și mă regăsesc,
cu el nu vreau pe nimeni să rănesc.