pe-Olimp mai beau nectar de mătrăgună
când zeii dorm goniţi de la altare
şi-n vis le are piatra pielea tare
în somn suind-o, rănile se-adună...

eu într-un gând pieream în căutare
şi-n altul, de deşert, pictam o dună
fierbând nimicnicia scriu sub lună
şi pe sub stele albul încă doare.

imacularea îns-acopăr tainic
trezind pe foc şi demonul din ou
bolborosind aiurea într-un ceainic.

mi-e totul vechi precum mi-e timpul nou
aşez un verb pe pieptul tău cel trainic
femeie, însă eşti doar un ecou...