Ca o cămașă pătată găsită la ghena
de la marginea pădurii de cuvinte
sunt emoțiile triste, ele asemeni unor balene ucigașe
ce atentează la liniștea ta
ascunse în submarinul dotat cu radare
din adâncimea apelor ce nu se mai leagă
nu lasă copilăriei bucuria,
fură din pomii nepolenizați amurgul,
fluturi albaștri însă se ascund în palmele tale
să păstreze taina sărutului din primăvară,
vin umbrele cu cheia de gât
asemeni unor limbi de vită în sunet de talangă.