uneori realitatea doare
neancorată în realitate
dacă realitatea se
dezbracă de ea
alunecă ca o haină
de pe trup
legată de iubire
singura realitate de
pe lume
de pe lângă lume
de sub
de sub chipul vieții
se ivește el
un sentiment un om
un câine
adulmecând pipăind inima
mea de parcă ar vrea
s-o taie
s-o spintece cu privirea
ies la iveală
picături de sânge în care
stau închise emoții
lipite unele de altele
împinse unele în altele
ca niște mașini în
parcarea prea plină
o mașină pleacă
cu lacrimi curgând pe
sub portieră
uneori realitatea doare
atât de mult
că o smulgi din
ea însăși
îi amputezi picioarele
și o lași să fugă în mâini
cu capul în jos
zdrobindu-se de pietre.