între mine și mine există un teren viran plini cu moloz și urzici acolo arunc noapte de noapte trupurile femeilor pe care le-am bip bip sacrificat pe altarul unui zeu bicisnic ascuns în subconștientul colectiv pe aici a trecut freud când căuta dovezi că zeii nu sunt decât demonii care ne vizitează noaptea în somn de la ei ne vin visele manelele și mâncarea fastfood că am uitat să vă spun demonii noștri mănâncă la kfc iar în loc de ambrozie și amaranth cer aripioare picante și suc cu îndulcitori cine își mai aduce aminte azi de vremea când homer spunea că zeii declamă în olimp din ibycus din nichita și din poetul costel cel care a scris pentru ei imne înălțătoare descriind tărâmul mirific în care zeii se plimbă cu liftul unei multinaționale și te atrag cu mirajul unui el dorado plin de blonde și bitcoins știți iluziile alea cu implanturi de nerăbdare folositoare ca un masaj tailandez când ții ochii închiși și visezi că femeia care te așteaptă cu uleiuri parfumate are aripi și țese doar pentru tine o cămașă din urzici și dorinți dimineața o îmbraci peste aripile nefolositoare și încerci să nu ieși în evidență și să supraviețuiești printre oameni până la următorul tău vis