între mine și mine există un teren viran plini de urzici acolo arunc noapte de noapte trupurile femeilor pe care le-am bip bip sacrificat pe altarul unui zeu bicisnic ascuns în subconștient tărâmul pe unde a călătorit freud de ne-a adus dovada că zeii nu sunt decât demonii care ne vizitează noaptea în somn de la ei ne vin visele manelele și mâncarea fastfood că am uitat să vă spun zeii mănâncă la kfc iar în loc de ambrozie și amaranth cer aripioare picante și suc cu îndulcitori cine își mai aduce azi aminte de vremea în care a scris homer când zeii declamau în olimp din ibycus din nichita și de ce nu din poetul costel care a scris imne înălțătoare despre tărâmul mirific în care te plimbi cu liftul unei multinaționale și te crezi descoperitorul unui el dorado plin de bitcoins știți iluziile acelea mici sclipitoare folositoare ca un masaj tailandez când ții ochii închiși și visezi că femeia care te-a luat în primire are aripi și țese doar pentru tine o cămașă de urzici dimineața trebuie s-o îmbraci peste aripile nefolositoare crescute în vis căci important pe lumea asta e să nu ieși în evidență și să supraviețuiești până la următorul vis