aud lumina-n mine pe-ntuneric
în bezna existenţei trecătoare
aştept tărâmul unde nu se moare
cu zborul cel de îngeri lin, feeric.

de el îmi aminteşte clipa-n floare
ori cântecul pe nas al unui cleric
e-n noaptea de a fi un mas himeric
şi-i fără stele-un cer ce-n sânge doare.

şi scriu palave-n joc de-al cărnii teatru
actor pe foaie-n temniţa de trup
de mine pe altare idolatru.

speranţe-n viaţa veşnică erup
plecat de-oi fi-n dimensiunea patru
în mine urlă luna-n dinţi de lup.