la final m-ai acuzat că te-am stricat

fluierai a pagubă, printre lacrimi il cielo in una stanza

eu, inginerul tău păzitor, ți-oi fi stricat eu diodele?

la radio te-am stricat, și multe nopți

am plâns, te-am stricat fără niciun cuvânt

te-am stricat la nivel înalt, o clipă doar zăbovisem, lipit

de zidul plângerii de mi-a crescut,

tatuat, cv-ul tău europass pe întreg impecabilul meu spate

iar tu continui să susții că eu te-am stricat,

că eu te-am stricat când

toată viața mea nu am fost decât gazdă,

când toată viața ta nu am fost decât proprietar.

te-am stricat și cu toate astea m-ai ridicat la rang de ticul tău verbal

de m-ai constrâns să mă ascund,

să nu se afle când iau prin sondaj fiecare

înger păzitor din cartierul roșu, 666 pământ,

să nu se afle că eu sunt banksi, că eu sunt carlasdream, că eu sunt

slipknot, că eu sunt zorro, shakespeare, că eu sunt tăticu