tocmai ce văzu luna căzută în pahar
să se înece, că dragostea-i zadar
o noapte fără lună, asta-mi trebuie mie
nu lună, stele, iubirea-i blasfemie
și dă pe gît pahar după pahar, nenorocito
las că-ți arăt eu ție, sclifosito
dar obosit de-atîta sisifeală
că luna se-ncăpățîna să iasă la iveală
adormi buștean cu ochii spre tavan
unde un bec murdar ardea tîrziu în van.