lumini de plumb privirea îmi apasă
şi-n bubele de-a fi pe căi e noapte
fugindul gând mănâncă umbre coapte
punând misterul la-ntrebării masă.

din roze trec parfumurile-n şoapte
şi-un crin pe umăr de tăceri se lasă
de chin puţină nuntă-i pe acasă
singurătatea c-are muzici rapte.

să vii, femeie, că durerea-i gata
şi mi-e infern sub frunza de Exod
iar îngerul de mult amor strigat-a.

de doi icoană-n oglindiri să-nnod
să venerez iubirea, dându-i plata
de azi şi pân-oi trece peste Pod.