agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-07-02 | |
m-ai părăsit
şi anotimpurile au luat-o razna sfârtecate de patimi şi remuşcări iar apusurile-mi aminteau de tine cum te-ai rupt în bucăţi să nu te mai pot găsi ştergându-ţi urmele aruncând cu sânge crud peste ele abandonându-ţi inima ca zdrenţele uscate la soare şi istovite de atâta aşteptat te-ai dus prea bine-atunci sunt mai frumos în lumea mea de tină ce nu se clatină nici când ploile se reped flămânde să înghită orice ţipăt învelit în tăcere nici când vântul bate şi suflă cu putere crezând că mai are ce dărâma dar zidurile mele sunt înăuntru nu se văd, nu se simt, nu se aud fii pe pace stiu să ling sarea care mi-ai pus-o pe răni pe care mai apoi le înfăşor în pânza timpului să mă lase să uit cum cred că-i mai bine să-mi număr singur neputinţele bob cu bob, petală cu petală poate ne vom mai întâlni din greşeală, învăţând din greşeli străini, inundaţi de păreri ochii sătui nu vor mai licări nu vor mai căuta poftele stinse de geamătul viforului obosit să fug de umbrele tale am răşpălit demonii agăţaţi pe zugrăveala odăilor mele mi-am pus poftele la naftalină iar visele cu tine le-am dat la molii să termine ce n-am putut să păstrez mi-am strâns pumnii pentru ultima oară mi-am dat seama că nu mai ştiam cum mă cheamă ce mirare că sunt în lumea mea de ceară ce nu se va topi nici când cerne noaptea nici când cade ziua
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate