S-a așezat un foc al verii peste țară,
De parcă Dumnezeu se joacă la cuptor,
În termometre, Celsius stă să moară,
Mercuru-i fierbe, strigă după ajutor.

E iadul de asfalt pe străzi și pe șosele,
Natura coace după rețete inumane,
Minți aprinse se gândesc numai la rele
Gătite-ncet în ale stresului cazane.

Un cuplu se topește-ncet într-o parcare,
Amor fugar printre mașini incendiate,
Hormoni adolescenți, porniri caniculare
Înfierbântând bezmetic simțurile toate.

Curg cărămizile din ziduri, arde blocul,
O oală mare de ciment lichid e-orașul,
Răsar de pe trotuare flăcări în tot locul,
De cald, confortul urbei și-a găsit nănașul.

De foc sunt cerul, câmpul, chiar și marea,
E-atât de cald că viața a devenit durere,
Nu-și mai găsește nimeni pe afară starea,
Se-ascund nefericiții lumii-n frigidere.

Încet, canicula înnebunește totu-n jur,
Toți diavolii din iad îi țin cu poftă partea,
O singură idee are lumea, un gând dur,
Că singura scăpare este moartea.