Inițiază în vedere un ochi care să se deschidă
Spre a privi din adâncul interior de unde
Să-și soarbă orbul orbitor ca din tindă!

De-a lungul inelelor, aripilor ce îl generează,
Migratoarelor impulsuri din care înflorește,
Adaugă-i vis înserat ca stare de stază!

Iar, din irisul cu care își privește depărtarea
De unde își crește, învederează secunde
Revărsând vorace mușcături fecunde!

Și, apoi, din privirea vederii, așază în rană
Închiderea de sub fiecare clipire de geană.