închizi ușor pleoapele
un gol se deschide în măruntaiele tale
recunoşti semnele unei tinereți
care odată plecată
se întoarce iar
ca o pasăre suspinând în zbor

cad nopțile în dormitorul tău cuvântul nespus te arde
auzi un zgomot de obiecte vechi
o mișcare fără răgaz
cu nume confuz de casă singuratică
unde oaspeții intră noaptea pe furiș
simți mirosul de transpirație
de haine aruncate pe jos
într-un mod nu prea romantic

te predai unui extaz vegetal
o flacără rece coboară umbra amintirii
ca un copil orb să-ți găsească pașii pierduți
zvonul unor minute de dragoste
în aerul care te crede
în aerul care te minte

îți pui veghea în ordine pe două țărmuri de durere
gândurile tale îngropate în mătasea zilei
se trezesc cu o gaură proaspătă în inimă