Omul e fericit.
După atâta evoluție
A ajuns un cal troian
Și stă față-n față cu criminalul
Care l-a maturizat. Viața
Perversitatea gurii ei o plânge
Un suflet de țambal stricat
A învățat cum ne întinde,
Ca un gem alterat, pe pâine
Aruncat unor maidanezi înfometați
Are perle de lacrimi și decolteu adânc
Plin cu minciuni despre sine
Și refugii de oameni săraci cu duhul


Ce ieftină e această femeie, Viața
Pare unică, dar ți se dă atât de ușor
Că și când mai e una în spatele ei
Îți oferă gust, miros, văz
Galaxii și mai ales întuneric
Iar printre ele, daca ești orb
N-ai să recunoști arsenicul pe tavă
Abia ajungi să o săruți pe gât...
Și mori
Că-ți iau ochii șoldul fin și lenjeria mov
Se confundă cu subconștientul
Să-ți mai dea un motiv în ultimul ceas
Să visezi.