Undeva în Balta Brăilei, în vremuri străvechi,
Au rămas femei leșinate prin stuful Moldovei,
Otomanii erau prea beți să le ridice și pe ele.
Vikingii ruși le-au făcut vrednice lipovence.

Mai târziu s-au născut cele mai frumoase zâne,
Știma lacurilor a fost uitată în țărână,
Nelu Vlad a scos cele mai frumoase melodii despre: Brăila!
Una și-a adus aminte că și-a pierdut condurul,
Era de fapt o opincă de Azur, Generic-vorbind:
Nu prea s-a ,,Rupt lanțul de iubire", deoarece,
Printre urmașii lui Ștefan au apărut cătănuși...

Cătănușul, sângele cătanelor de odinioară
Transformat în diverse insecte, precum cărăbușul,
Zboară dintr-o specie literară în alta sperând la...
Floarea aia cu petale și frunze desăvârșite!

,,Fata Morgana" cântă și acum: ,,Hai liberare!"
Albatros a rămas din nou fără privighetoare...
Din izvorul de cafea, căprioara fără iezi ar vrea:
Să fie a lui până la asfințit!
Scutură cerbul din coarnele-i de aur,
Diamante cad în izvor... Ea îl vrea doar pe El!
Susură sorgintea de dor! Câinele chemat e de șacali...

Emilian Oniciuc-25.07.2024
Revizuit: 23.09.2024