Vară-ncinsă pe cărbuni,
Când din luturi te aduni
Îți ștergi talpele de iarbă,
Îți speli gleznele degrabă,
În băltoace calde, noi,
Care s-au sporit din ploi.

Tragi de trena cu nămol,
Și freci poalele domol,
Printre flori, raze, lumină,
Grațioasă, suplă, fină;
Îți clătești chipul cu rouă,
Lăcrămioare în zi nouă!

Îți scoți șalul protector,
Și în râul migrator
Storci țarțamurile ude,
De la ploile zălude,
Îl pui la uscat pe-o sfoară,
Să îl porți de-i frig, spre seară.

Ce frumos te rumenești
Când pe vânt îl întâlnești!
Te jenezi ca o fecioară...
Iar mierloiul, la vioară,
Cântă pătimaș și dulce,
Parc-ar vrea ca să te culce!

Și cum treci cu pașii fini,
Răspândești parfum de crini...