în geamătul de piatră-n vară arsă
e-un abur de pe rouă, care suie
implor secunda nască-se statuie
vecie-a da în oamenilor farsă.

de gelozii emoţia-i gălbuie
divinului cu faţa ei întoarsă
dar chip cioplit zideşte alba cioarsă,
cuţit hârtii a umple crucea-n cuie.

şi sub a sorţii mele nedreptate
în haos se preface stea cumplit
şi doar în tine-atingeri le am toate.

ridic din ape basmul azvârlit
acolo unde luna-i goale coate
re-nchin altare vieţii ca un mit.