soarele se topea de dor
în vara indiană
și valurile torceau
în rostogolirea lor spre țărm

amiaza se revărsa clipocind
inunda plaja și noi ne refugiam
la umbră de stâncă

pisică de abanos
mă făceam
în brațele tale

și la apus
pe urmele-mi zgâriate de scoici
adulmecai neîncetat
de pragul înserării
glezna îmi prindeai

mai tremură și acum
alăturate
deasupra povârnișului stâncos
umbrele noastre prelungi
cu dâre sidefii pe piept
și pe spate
și-o gleznă-nsângerată
până peste poate