când dansam pe deal cu tine, îți spuneam
uite,
toate perseidele sunt domnișoare de onoare

și-mi plăcea atât de mult melodia noastră
tu deveneai vioară ca un înger decăzut
tu deveneai pian înalt de scări până-n raiul lui brâncuși
și secundele făceau acupunctură de lacrimi
pe obrajii mei
pentru că știam că n-o s-o mai pot asculta
după ce pleci
dar să suspin era atât de inutil
că-mi aminteam ce spunea bunica mea
nu mai plânge atât, uite ce urâtă ești

așa se întâmplă cu toată muzica
din viața mea
atingeri de univers
se strecoară în contrabas
mai bine decât s-a furișat vreodată viața
în ochii mei
și eu mă strecor ca sângele închegat
printre sitele ei

cine o fi inventat durerea
apogeu de la început la sfârșit
acest lapte praf pe care-l bei singur
când nu știi ce să faci cu tine
ca să adormi măcar puțin
în anotimpul perseidelor

dar nu-i păcat
să simți inimi pline de infarct în ochi
și să ai alergie la extaz
așa se întâmplă
cu
toate
melodiile
din viața
mea

nici nu mai pot să le cânt
doar
ba plâng ba râd
cu chipul tău invizibil în palme
dar să vii pe la mine într-o zi
să vezi ce bust de aur am făcut
din privirea ta