pe pământul galben-pai sub un cer plesnit de-albastru
jos la umbră de salcâm verde împănat cu flori
te cuprinde-n palma sa ca pe-un prunc de țâță
neînțărcat loc de izvor valea viselor

lângă lac se prinde-n cor foșnet de răchite
ce-au pornit de dimineață dansul tremurat
salca mamă le veghează numai să n-apuce
poftă de-a zbura-n-tărâmul libelulelor

ce a fost și-ar fi să fie nu am ști dar căutăm
în eternitatea strâmtă și-ntr-un spațiu tot mai lat
unde noi doar ne prefacem zi de zi fum în alt fum
tot mai nevăzuți stropi mărunți și transparenți