am ars un fir de păr de-al tău să chem ploaia
să-mi spăl ochii de paraziții care te mînîncă din ei
și vine un sentiment care te face lichid
din gheață și te întîlnești cu furtuna
și faci dragoste cu ea

tu urci pe picăturile de ploaie să-i săruți ochii, o, acesta sunt eu schizofrenicul,
care mă cațăr ca un alpinist
am ars un fir de păr de-al tău să-mi aprind o țigară și să spun clar
că voi face baie în ochii tăi și tot din ochii tăi îmi voi face cafeaua amară
pentru că prea frumos pare totul
cînd nu doare nimic și eu știu dragostea

am ars un fir de-al meu să aprind unul de-al tău
eu mi-am aprins firul vieții
și acum aștept să mor cu sticla pre moarte călcînd
eu sunt cel care te vede zeiță

și eu te văd ca o curvă, te văd cum ai avea toate păcatele să simt că în sfîrșit pot ierta
și mă iert și pe mine
și acum pot învia și iubi
și pot spune, taci, pînă și dumnezeu se oprește pentru un moment din treaba lui să asculte
că eu te iubesc

mi-am ars genele ca atunci cînd ne îmbrățișăm ochii genele tale să mă înțepe
și să ucizi orice chip de femeie din mine
eu mi-am ars ochii să nu te văd niciodată altfel