agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-24 | | (am început să mă întreb dacă voi cei care îmi lipsiți mai existați de parcă a fi lângă mine e destul să cred că sunteți în viață) sunt sigur că am un trup și în acest trup sunt sigur că există o inimă iar în această inimă sunt sigur că există un înger reprofilat pe post de polițist comunitar care-mi dă amendă pentru că că am parcat mașina imaginară pe un loc de parcare imaginar care-mi dă avertisment pentru că vând lapte imaginar într-o cale lactee suficient de existentă sunt sigur că în această inimă există un richard the lion care-mi spune să nu-mi fie frică de fiecare dată când închid ochii sub duș pentru că sângele meu de-acum începe m-aș împărți ca un dobitoc luați trupul meu nu nu nu să nu care cumva să credeți că veți trăi în veci sunt doar eligibil pentru un credit a treia casă luați sângele meu nu nu nu sângele meu a fost aprobat ca probă de orice instanță că voi nu sunteți vinovați de tot ce-am trăit cel mai mult îmi place să-mi închipui că sunt dumnezeu merg noaptea pe stradă în urma mea un neon se stinge ridic umbra ca pe un deget –așa cum ridică sfinții arărătoru-n icoane- spun: să se facă lumină următorul neon se aprinde sub pămînt mulțimea de cârtițe cafenii mi se închină n-a aflat încă de iluminatul stradal cu temporizare alteori îmi închipui că sunt un front atmosferic cu descărcare la sol poate așa voi fi sigur că știu încotro mă îndrept chiar dacă nu știu să mă opresc să se emită avertizare nowcasting clopotele acționate mecanic să bată ca inima unui parior la ultima cursă pe grand national să smulg copacii din rădăcini să mistui savane să las un semn oricâtde mic al trecerii mele prin lume n-ar strica nici să fiu un tren de noapte în care oamenii urcă străini apoi coboară spunându-și pe nume când noaptea ascunde urâțenia lumii oamenii se descoperă unii pe alții ca pe flota pierdută a lui columb
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate