am poezia, nu sunt singură pe lume
și pe față simt sărutul soarelui,
am și speranța cu tăria muntelui,
dar timpul comediant îmi spune glume.

glume pe pâine mănânc până la urmă,
să nu las tristețea să mă vlăguiască,
prin balta cu mocirlă să mă târască,
la nevoie fac și acrobații pe sârmă.

fac tot ce-mi spune timpul vrăjitor,
ca și cum aș fi expusă la hipnoză,
experiențe care sporesc a mea gnoză,
care generează optimism năucitor.

numai cum cântă timpul așa dansez,
dar zilnic cu câte un pas avansez.