când tâmpla îți este mângâiată de cer,
și ploaia de lumină în suflet pătrunde,
poți picta iubirea cu stele-n colier,
poți împleti cu raze bizare secunde.

atunci când cana zilei e plină de nectar,
poți asculta tăcerea smereniei din gând,
colțul de rai să-l transformi în altar,
pure sentimente celor dragi arătând.

în zborul fermecat de pasăre măiastră
să simți urcușul vieții o binecuvântare,
poți să te simți regină în zarea albastră,
departe de griji și de întristare.

când vei simți pe frunte sărutul celest
îți vor crește aripi pentru zbor onest.