Eu am fost
pagina ta albă,
desprinsă din jurnal,
deschisă în gol,
ca cerul senin.

Tu ai fost
cerneala mea neagră,
labirintică, fluidă căutare -
compoziție sonoră,
scrisă în rana zborului,
cu pana corbului,
pe cordul meu deschis,
senin.

Lipsea doar Albastrul
(din noi)

Eu am fost rătăcire,
apoi lacrimă, și sens și eliberare,
și visare...

Tu ai fost rătăcitor,
și în lipsa, și în robie, și în agonie,
la fel cum și în trezire...

Eu am fost
în albul zborului,
senin,
în albul ochilor tăi negri,
în albul norilor,
din golful furtunii...

Tu ai fost...
Ai Fost.

Dar a lipsit Albastrul
(din noi)

Albastrul Este Acum.
Tu unde ești?