mi-am lăsat rochia neagră la uscat
pe ușa balconului
pare o fantomă
care ne păzește trecutul

și e pană de curent

e pană de curent iubire și e aer închis în casă
nu l-am închis noi el ne-a închis perspectiva
e pană de cuvinte de vânt de nord de semnale din ochi
mai știi
gura ta era o tornadă pe fundul mării
acum sărutul e o palmă
cu mâna rece a unui rănit de război

în camera asta ca un ochi negru de vrăjitoare

te-am găsit târziu când dumnezeu murise deja
brațul tău era un stâlp corintic pe care făceam striptease
cu sufletul născut fără ochi cu frica mâncată de șerpi
și luna mă plătea în lacrimi în crize de fericire
căldura corpului tău era abur și lumina pielea mea

dar e pană de curent iubire
și mă duc să cumpăr lumânări