de mână cu poezia am pornit în lumea largă,
trec și prin sufletele iubitoare de Cuvânt,
vreau lacrimi amare versul să le șteargă,
vreau să sporească iubirea pe pământ.

acum este vremea să fie muzică și poezie,
să-i deschidă lumii drumul nou sideral,
care să ducă spre albastră frenezie,
ecouri magistrale să răsune în astral.

dorul a adormit pe a vântului coamă,
eu în caruselul amintirilor mă învârtesc,
am avut parte de o iubire de seamă,
voi crede în ea cât am să trăiesc.

prin ochii poeziei văd viața mai frumoasă,
să cad în letargia neagră nu mă lasă.