Prin întuneric, luna incoloră
Se-nalță peste lumea-n cercuri prinsă;
De ritmul vieții niciodată-atinsă,
Privește rece spre tăcuta oră.

Deasupra urmelor de vară stinsă,
Doar greierii mai cântă, mai imploră;
E poate un prohod sau e o horă,
Să-i facă-n ciudă timpului, încinsă.

Se-amplifică emoția sangvină
Când liniște asculți, dar nu ai pace;
Trecută-i vremea, nu o să revină,

Iar totul lâncezește parcă, zace;
Nu are rost să cauți nicio vină:
S-a rătăcit prin visele sărace.