Nu mai cred că Dumnezeu m-a visat
Cum nu cred nici în big-bang!

Însă, fără să-mi amintesc, știu
Că din pântecul maicii mele
Din trupul ei fu să fiu.

Nu cred în tridimensionala lumii
Care este lungă și este și lată.
Adâncită în lumea cealaltă.

Deși, oglinda în care tata, privind
Se bărbierea, reflecția ei, niciodată
Nu i-a tăiat de pe față carnea sa
Din care pe sine se oglindea!

Azi, în veșnicia ei nu mai cred!

E nebunie să gândești că săgetează
În timp ce se distanțează din gol
Gol care în devenire urmează
Săgeata plutind amenințător
În timp ce se întrupează!