mereu am avut pasiunea
pentru creierele mari, grase
pentru piepturile de sclavi
ce se-mping în tălpile Poeziei
intoxicându-se cu ploi musonice

pentru buzele largi și libere
pentru foamea și dezgustul din colțurile lor
care se strâmbă, speriind trecătorii
pentru întunericul care doarme
în părul tău.

m-am îndrăgostit de întunericul din părul tău
care fumega într-o fotografie
dintr-un cap frumos mușcat de război

aș putea mușca și eu doar făină și apă
și-aș bea agheasmă toată viața
cu tine
aș călători doar de la pat la baie
de la gând la stop cardiac
cu tine.
doar să știu că urmărim un contur de nor
în aceeași direcție

și ne mângâiem venele ochilor
în aceeași manieră